Despre analiză - Alfa-Hidroxibutirat dehidrogenaza
Generalităţi
Alfa-hidroxibutirat dehidrogenaza este o izoenzima a lactat dehidrogenazei (LDH). LDH se găseşte în cantităţi mari în muşchiul striat, ficat, miocard, rinichi şi ganglioni limfatici şi în cantităţi mai reduse în pancreas, eritrocite şi plămâni.
LDH poate fi separată în 5 izoenzime: LDH1, LDH2, LDH3, LDH4, LDH5. LDH sunt formate prin combinarea, sub formă de tetramer, a doua subunităţi, subunitatea H de origine miocardică şi subunitatea M de origine musculară şi hepatică. Cele 5 izoenzime au următoarea alcătuire: LDH1 (4H); LDH2 (3H+1M); LDH3 (2H+2M); LDH4 (1H+3M); LDH5(4M).
Există o diferență semnificativă între afinitățile izoenzimelor lactat dehidrogenază pentru alfa hidroxibutirat ca substrat. Afinitatea mare a LDH1 pentru acest substrat permite determinarea rapidă, diferențiată a activității enzimei.
Indicaţii clinice
Determinarea HBDH (lactat dehidrogenază-1-izoenzima) în serul uman se realizează în vederea diagnosticului de infarct miocardic.
Nivelul HBDH este de obicei detectat în primele 12 ore de la infarct. Nivelul de vârf este atins în 48 -72 ore de la infarctul miocardic. În scopul diagnosticării, rezultatele ar trebui să fie întotdeauna evaluate cu istoricul medical al pacientului și cu examene clinice.
Niveluri crescute apar în:
- Infartul miocardic
- Distrofie musculară
- Anemie megaloblastica
- Metastaze diseminate.
Pentru diferențierea între bolile hepatice și cardiace se calculează raportul HBDH /LDH. Un raport mare(> 0,9) indică infarctul miocardic, în timp ce un raport scăzut HBDH /LDH(
